Săptămâna aceasta, furnizorii de învățământ superior din Marea Britanie au fost sfătuiți de guvern să nu promită studenților în anul universitar ce urmează o experiență în campus, ci în schimb doar să definească în linii mari pentru moment „cum s-ar putea desfășura cursurile”. Astfel, University of Cambridge (Marea Britanie) a fost prima instituție de învățământ de top care a anunțat deja că toate cursurile sale se vor desfasura online pentru întregul an universitar 2020-2021, din cauza restricțiilor în curs de pandemie.
Furnizorii de învățământ superior nu sunt singurii care adoptă aceste măsuri, iar perspectiva pare să nu fie foarte diferita în restul lumii. Măsurile de distanțare socială vor avea un impact sever nu numai în modul în care învățăm, ci și în modul în care sunt proiectate spațiile educaționale. Dacă până nu cu atât de mult timp ne întrebam dacă instalațiile școlare și infrastructurile educaționale sunt suficient de moderne pentru a se adapta nevoilor generațiilor tinere și metodelor de învățare inovatoare, acum jocul s-a schimbat. Rămanem în continuare cu aceeași întrebare fără răspuns, și totuși situația pandemiei ne obligă sa avem în continuare în vedere distanțarea socială.
Nu este nicio noutate faptul că educația în zilele noastre se ghidează mai mult sau mai puțin după aceleași linii în care a fost definită pentru părinții, bunicii sau chiar străbunicii noștri. Peisajul educațional a avut mici variațiuni față de cum a fost definit acum aproximativ o sută de ani, când industria era motorul economiei. Deși de-a lungul anilor s-au făcut mici ajustări, esenta a rămas aceiași: facilitățile de învățământ sunt bazate pe unități cubice (cunoscute ca săli de clasă) înșiruite de-a lungul unor culoare lungi de circulație, care găzduiesc o programă școlară menită să instruiască elevii să memoreze și să reproducă cat mai bine ceea ce predică profesorii în fața lor. Indiferent ce abilități, interese sau talente are fiecare elev. Succesul pare a fi adesea evaluat pe baza cantității de informații stocate, mai degrabă decât pe baza calității și relevanței informațiilor pe care le obține fiecare individ sau invatarea activa. Drept urmare, aproape ca într-o fabrică din perioada revoluției industriale, setul de abilități pe care fiecare elev îl dezvoltă prin educația tradițională sunt simple reproduceri. Motorul economic de astăzi s-a schimbat insa datorită revoluției digitale, și de aici întrebarea: cum ar trebui să se reflecte acest lucru spațiile de învățământ și noile metode de predare?
Citeste mai mult despre strategii cheie pentru îmbunătățirea spatiilor educaționale post-COVID-19 aici.
În ce să investim?
Se spune că educația este o investiție pe tot parcursul vieții în dezvoltarea personală și într-o viață de succes. Investind în educație (dezvoltarea profesorilor, programa școlara și spații și clădiri de învățământ) investim de fapt în copii, viitorul lor, economia și calitatea societății în care cu toții ajungem să trăim. Un sistem de învățământ bazat pe modelul industrial nu mai este eficient astăzi în dezvoltarea abilităților și pregătirea elevilor, într-o economie condusă de tehnologii cloud și digitalizare. Ca oameni, trebuie să interacționăm între noi, nu numai virtual, ci și fizic (chiar dacă în prezent trebuie să luăm în considerare distanțarea socială).
Spațiile educaționale sunt primele care, de la o vârstă fragedă, ar trebui să ne învețe cum să facem parte dintr-o comunitate, cum să ne comportăm, cum să învățăm și să luăm decizii, să acceptăm provocări și cum să ne transformăm în adulți responsabili. Winston Churchill a spus cândva că „Ne modelăm propriile clădiri și apoi acestea ajung sa ne modeleze la randul lor” – ceea ce ridică întrebarea: ce formează clădirile școlare tradiționale actuale și totuși, cum ar trebui să fie gandite noile spații educaționale pentru ca elevii de astăzi să fie pregătiți pentru viața de adult?
Lumea se schimbă într-un ritm năucitor și, pentru că probabil nu dorim ca politicienii de astăzi să dicteze generațiilor viitoare de profesori și studenți cum să trăiască și să învețe, soluțiile durabile ar trebui să se bazeze pe medii flexibile, gata să se transforme și să se adapteze utilizatorilor lor. Acestea însă ar trebui să fie proiectate de arhitecți specializați.
„Ne modelăm propriile clădiri și apoi acestea ajung sa ne modeleze la randul lor.”
Winston Churchill
Cât este de investit?
Școlile proiectate astăzi sunt mai eficiente din multe puncte de vedere decât cele tradiționale, deoarece folosesc mai mult spațiul construit pentru activități de predare și învățare, reducând la minimum spațiul necesar circulației și utilităților. Un nou proiect școlar cu o planificare optimizată poate găzdui cu până la 15% mai mult spațiu pentru activități didactice decât ar putea oferi o școală tradițională, presupunand că ambele au aceeași suprafață totală. Cu alte cuvinte, dacă investim în renovarea unei structuri existente, din cauza configurației sale robuste, ar trebui să fim conștienți că aceasta va ajunge să ofere cu 15% mai puțin spațiu util.
Tehnicile constructive de astăzi sunt mult mai eficiente decât cele tradiționale din perspectiva costurilor și a timpului – compartimentările interioare ușoare și pereții despărțitori sunt mai puțin costisitori, mai rapid de realizat și demontat în comparație cu zidăriile greoaie cu care sunt construite majoritatea școlilor tradiționale. Pe de altă parte, tehnologiile sustenabile și planurile de dezvoltare durabilă pot reduce consumul de energie și consumul de apă, care se traduc la randul lor în facturi scăzute de utilități și, de asemenea, costuri scăzute de întreținere.
Cine este dispus să investească?
Spațiile multifuncționale sau anumite unități de instruire sau de cercetare din școli pot face parte din acorduri comune cu alte instituții publice sau private sau chiar companii private, ca parte a comunității de care aparțin. Adesea, aceste spații pot fi create la comun, folosind surse alternative de finanțare, reducând astfel în mod substanțial cheltuielile de capital pe care le-ar presupune în mod normal dezvoltarea unei școli. Acesta este un subiect mai complex de dezvoltat separat, insa cu toate acestea, ar trebui să fim conștienți că acolo unde există voință, va exista întotdeauna o cale.
Ideea de reținut ar trebui să fie canalizată pe noile abilități de care generațiile tinere au nevoie si ar trebui să le dobândească și să le dezvolte pentru a construi o bază solidă pentru o carieră de succes. Școala de astăzi este capabilă să-i formeze in această directie? Mai sunt aproape două săptămâni pana ca școala să se încheie oficial înaintea vacanței de vară, motiv pentru care ar trebui sa profitam de acest timp pentru a reflecta și a lua în considerare aceste considerente. Majoritatea dintre noi ar fi probabil înclinați să creadă că programa școlară este principalul motor al unei educații solide. Cu toate acestea, dacă ar fi să ne imaginăm aceste programe ca fiind un „software”, în timp ce clădirile școlare însele un „hardware”, întrebarea este: putem folosi o aplicație de ultimă generație într-un echipament învechit?
Articol scris de Arh. Miruna Pavoni si publicat in limba engleza pe Business Review.
