Vremurile în care trăim în prezent par să se schimbe de la o zi la alta și există din ce in ce mai puține certitudini: Cum va fi peisajul de lucru – ideea de a merge la birou va deveni depășită și vom lucra în totalitate de acasă? Unde ne va duce revoluția digitală – distanțarea socială va deveni o rutină pe termen lung? Cum va fi transformat procesul de învățare – vor prevala abilitățile de rezolvare a problemelor in fata memorarii tradiționale? Toate acestea sunt întrebări la care nimeni nu are răspunsuri clare. Cu toate acestea, fiecare moment de schimbare trebuie să fie văzut ca o excelentă oportunitate de a învăța.
Educația a fost asociată timp de mult timp elitelor. Cu toate acestea, chiar dacă aceste timpuri au trecut, astăzi educația nu are loc exclusiv în sălile de clasă – condusă de profesori care urmează o programă academică.
Cine este al treilea profesor?
Filosofia Reggio Emilia poziționează mediul de învățare ca fiind al treilea profesor, un spațiu care oferă o multitudine de oportunități pentru elevi și studenți de a explora, experimenta, dezvolta ideile lor și testa teorii. Pentru a obține informații exacte și exemple din viața reală despre cât de eficiente sunt mediile de învățare, cadrele didactice din sectorul public și privat sunt cele care pot împărtăși cele mai relevante observații. Richard Joannides, fondatorul Verita International School, a dezvăluit că multe dintre noțiunile treilea profesor încep să fie implementate și în România.
Care sunt principalele beneficii ale celui de-al treilea profesor?
O educație solidă nu se mai bazează exclusiv pe acumularea de informații, ci este mai degrabă un amestec echilibrat între tehnologie (laboratoare de știință de înaltă performanță, tehnologii cloud etc.) și tehnică (agricultură, grădinărit și reconectarea cu natura). Instituțiile academice nu vor avea de ales decât să țină cont de acest lucru atunci când fac schimbări sau investesc în infrastructura lor, pentru a oferi un mediu adecvat care să sprijine studenții pe tot parcursul procesului de învățare. S-a dovedit științific că mișcarea este foarte importantă în procesul de învățare și, prin urmare, vor exista o mulțime de activități educaționale alternative așezării pe scaun în timpul lecțiilor. Pentru a prospera și a pregăti elevii pentru viața adultă, spațiile fizice din școli vor trebui să promoveze învățarea colaborativă și bazată pe proiecte, trecând de la aranjamente didactice tradiționale la o organizare fără ierarhizare. Cu alte cuvinte, trecerea de la paradigma învățării centrată pe profesor la cea centrată pe elev este o necesitate în școlile de astăzi. În consecință, rolurile profesorilor se vor schimba spre a acționa ca facilitatori, mai degrabă decât polițiști care se luptă să mențină ordinea și disciplina în timpul orelor. Elevii ar trebui să fie responsabilizați mai mult prin stabilirea unor reguli generale. Numai în medii adaptive ca acestea, abilitățile de rezolvare a problemelor, gândirea critică și punerea întrebărilor vor putea deveni abilități de bază pentru a fi instruiți și educați.
[…] trecerea de la paradigma învățării centrată pe profesor la cea centrată pe elev este o necesitate în școlile de astăzi.
Richard Joannides, Verita School
Ce fac jucătorii din educație în acest sens?
„Nevoile arhitecturale ale unei școli joacă un rol important care sfârșește prin a reflecta viziunea și valorile promovate, iar noua ne place să punem în practică ceea ce predicăm”, spune Richard Joannides, fondatorul Verita International School din București. Școala pe care o conduce Richard va avea în curând un campus nou, prin care scopul este de a realiza o reconectare a elevilor cu natura. Practicalitatea și inovația vor fi printre cuvintele cheie care definesc noul spațiu educațional, demonstrând că sunt posibile abordări noi. Noul campus (estimat în prezent ca un proiect de 12 milioane de euro) va fi pe deplin sustenabil, cu zero emisii – un flagship pentru care Verita School reprezintă o comunitate. Deoarece multe clădiri școlare se dovedesc a fi impractice, accentul pentru această nouă construcție va fi asupra fluxului copiilor și a relației dintre spațiul interior și exterior. „Va fi ca un Tesla pentru infrastructura educațională, folosind panouri solare și alte tehnici de construcție ecologice, luând în considerare toate aspectele de la lumina soarelui / umbră, orientare, vânt, sisteme de filtrare, materiale reciclate până la utilizarea vopselei și adezivilor non-toxici și ergonomice mobilier. ”, a explicat Richard.
[Noul campus școlar] Va fi ca un Tesla pentru infrastructura educațională, folosind panouri solare și alte tehnici de construcție ecologice, luând în considerare toate aspectele de la lumina soarelui / umbră, orientare, vânt, sisteme de filtrare, materiale reciclate până la utilizarea vopselei și adezivilor non-toxici și ergonomice mobilier. ”
Richard Joannides, Verita School
Arhitectura campusului școlar ar trebui să creeze spații pentru comunitatea de studenți, profesori și părinți, mai degrabă decât marcarea diviziilor și grupurilor. S-a dovedit științific că spațiile de colaborare favorizează rezolvarea problemelor. Având în vedere acest lucru, obiectivele jucătorilor din piața de educație ar trebui să se concentreze pe cultivarea independenței și rezolvării de probleme, păstrând în același timp aspectele de cultură generală.
Este din ce în ce mai clar că astăzi, învățarea prin memorare nu se mai aplică, iar AI acaparează încet această parte a economiei. Acest aspect nu ar trebui să creeze frică, ci să acționeze mai degrabă ca un indicator al necesității de schimbare. Luând situația COVID ca un exemplu nefericit, acest lucru a adus noi tipuri de gândire. Companiile din toate sectoarele care nu reușesc să gândească deschis s-au trezit blocate, iar acest lucru a făcut loc celor care au reușit să identifice noi oportunități și să se reinventeze.
Citește mai mult despre școli, problema banilor și cum investim aici.
Cum beneficiem de aceasta? Provocări vs realizări.
Principala provocare pentru școli rămâne însă lipsa de finanțare. Cu toate acestea, există întotdeauna o modalitate de adaptare a spațiilor existente cu modalități simple și eficiente de a face mediul diferit și mai eficient. Exemple simple, cum ar fi înlocuirea scaunelor cu mingi de terapie, transformă clasa „clasică” cu rânduri de bănci și scaune într-un mediu mai dinamic. În plus, aceasta este o opțiune întotdeauna mai bună pentru a menține un spațiu deschis flexibil, găzduind diferite domenii de studiu, chiar dacă la început ar putea părea haotic. Spații separate în care grupurile pot lucra împreună, diferite zone dedicate unor proiecte specifice, alternative de șezut (mingi de terapie sau pufuri), mese de conectare care permit schimbări rapide și ușoare sunt doar câteva soluții inteligente și ușor de implementat care pot face o diferență uriașă. Bineînțeles, pe termen lung, este întotdeauna mai bine și mai sustenabil să cheltuim ceva mai mulți bani pe mobilier de calitate, care poate dura de la 10 la 12 ani, mai degrabă decât să optăm pentru opțiuni economice care cel mai probabil vor avea nevoie de înlocuire după doar 3-4 ani.
Concluzii
Vedem astfel că al treilea profesor este prezent peste tot, nu numai în K-12, ci și în învățământul superior și în lumea corporativă. Noile generații au adesea dificultăți în a face față situațiilor din viața reală, deoarece nu au fost antrenate pentru asta, iar acest lucru se traduce prin renunțarea cu ușurință, nepăstrarea unui loc de muncă prea mult timp și dificultăți de adaptare. Creșterea într-un balon în care totul este asigurat și trecerea printr-un sistem educațional care alimentează informații cu lingurița nu se consideră ca o pregătire pentru luarea deciziilor majore. Mediul în care lucrăm, trăim sau studiem trebuie să acționeze ca un facilitator pentru dezvoltarea noastră personală, încurajând explorarea, dezvoltarea ideilor, gândirea critică și mijloacele de exprimare.
Articol scris de Arh. Miruna Pavoni si publicat in limba engleza pe Business Review.
